Baza unei grădini sustenabile din punct de vedere ecologic ar trebui să cuprindă cât mai multe plante care să nu fie mari consumatoare de nutrienți. Din păcate, tendința procesului de domesticire a plantelor a fost de a se îndrepta, de la bun început, spre plante care aveau un randament mare, dar cu costul secăturirii pământului. Găsește mai jos câteva informații pentru grădina ta ecologică.
Ce reprezintă domesticirea plantelor?
Domesticirea naturală, denumită și coevoluție, este definită ca și procesul în care sunt selectate plante după anumite calități, cum ar fi: mărimea, numărul fructelor, al frunzelor, al florilor, rezistența la cădere din plantă, diminuarea toxicității, rezistența la încolțire pe perioade lungi etc. Acest proces a fost influențat de tot felul de întâmplări voite și nevoite, de comerț, de încrucișările ulterioare cu alte specii autohtone s.a.
De multe ori, aceeași plantă a fost selectată cu diferite scopuri și astfel putem găsi mai multe subspecii comestibile cu aceeași specie de pornire. Un exemplu este Brassica oleracea, un tip de varză sălbatică care a fost selectată pentru a i se mări diferite părți și care a rezultat în mai multe subspecii: conopida, varza comună, varza de Bruxelles, gulia, broccoli, kale etc., depinzând de ce parte a plantei a reprezentat obiectul selecției.
Au existat șase zone în lume în care s-a lucrat intens la domesticirea plantelor. Majoritatea plantelor pe care noi le consumăm astăzi în România vin, de fapt, dintr-o mică fâșie de pământ de abia 3 000 de km, un teritoriu care se afla între actualele granițe ale Palestinei, Siriei și Golfului Persic, adică zona numită Mesopotamia. Acolo au fost domesticite plantele sălbatice din care provin: grâul, ovăzul, inul, lintea, năutul, mazărea, șofrănelul, smochinul, strugurii sau vărzoasele etc.
Tot acolo s-a născut cultura, acum aproximativ 3 200 de ani î.H, când omul – care până atunci era preocupat doar de hrană și apă – găsește o oază de abundență în care începe să aibă timp liber și, ca atare, să-l dedice scripturii sau artelor, între altele. În acest context de belșug au fost domesticite marea parte a plantelor pe care le consumăm în prezent și care sunt și azi baza mâncărurilor noastre; acolo începe domesticirea cepei și a usturoiului sau a prazului, acolo se descoperă fermentația lactică a murăturilor sau se dezvoltă și se stăpânesc peste 20 de tipuri de brânzeturi cu elaborare complexă. Acolo, datorită climatului extrem, reprezentat de secetă și de caniculă în timpul verii, se vor dezvolta sisteme de conservare a alimentelor ca sărătura sau deshidratarea.
De la începutul timpurilor, omul a domesticit circa 2 500 de specii de plante direct din flora spontană și a selectat anumite caracteristici menite a spori productivitatea zonelor care îl interesa. A căutat să schimbe proprietățile organoleptice sau să scadă nivelul de toxicitate al plantelor. Acest proces i-a dat posibilitatea să-și asigure cu ușurință nutrienții necesari și să aibă diete complete și neplictisitoare.
Odată cu industrializarea producției de alimente din secolul trecut, a început un proces invers, de uitare a plantelor domesticite și de reducere considerabilă a diversificării dietelor noastre.
De ce consumăm așa de puține plante?
Până nu demult s-a crezut că nu am domesticit mai multe plante de frica toxicității, dar azi se știe deja că acesta este un concept greșit și că omul a selectat plantele care au intrat în procesul de domesticire, după obiceiurile lor sexuale. Cu alte cuvinte, cu cât este mai plictisitoare viața sexuală a unor plante, cu atât acestea sunt mai potrivite pentru a fi domesticite. Din acest motiv, plantele care se reproduceau cu ușurință – doar cu ajutorul vântului sau al albinelor – au fost selectate pentru domesticire, iar cele care aveau nevoie de relații complexe sau participarea unor insecte specifice au fost scoase din procesele de selecție.
Un exemplu sunt orhideele: din sutele de specii comestibile de orhidee doar una este cultivată, orhideea de vanilie, la care se face polenizarea manuală pentru că se poate obține un preț foarte mare, altfel nu ar fi cultivată aceasta plantă care necesită, în mod normal, o anumită insectă care să realizeze procesul de polenizare.
Am îndreptat eforturile noastre spre plante foarte productive și nutritive, dar, totodată, cu mari cerințe nutriționale la rândul lor. Acestea sunt culturi care epuizează pământul pe care cresc și ne obligă să fertilizăm constant culturile.
Acesta a fost unul dintre motivele care au condus la distrugerea terenurilor arabile și la problema de substrat fertil viu pe care îl avem disponibil ca umanitate: plantele care au avut nevoie de fertilizare masivă au dus la folosirea produselor agrochimice și, odată cu ele, la distrugerea biodiversității microbiologiei solului.
Plante potrivite pentru grădina ta ecologică
Plantele constituie între 50% și 90% din volumul total de alimente ingerate de majoritatea societăților umane și asigură un procent similar din aportul de energie (calorii). Restul dietei noastre constă, în principal, în consumul de animale (alimente mult mai scumpe) și, într-o măsură mai mică, în alge, ciuperci și alte grupuri de ființe vii. În prezent, se estimează că în natură există între 300 și 315 mii de specii de plante, grupate în aproximativ 620 de familii botanice. Din toată această mare biodiversitate, alimentația noastră se reduce la o mână de specii care reprezintă mai puțin de 0,06% din total și care aparțin unor familii botanice (aproximativ între 30 și 40 dacă luăm în totalitate, dar dacă luăm în considerare cele importante din punct de vedere economic, nu depășește 10).
Din cele peste 300 000 de plante sălbatice, aproximativ 75% sunt comestibile pe când noi consumăm doar 0,06 din total și le-am și ales pe cele care produc foarte mult, dar nu sunt sustenabile. Idealul ar fi să ne îndreptăm spre culturi mai puțin exigente din punct de vedere al nutrienților necesari, dar mai sustenabile în timp.
______________________
Te putem ajuta cu un studiu de fezabilitate, care să te îndrume în decizia de a cumpăra un teren anume, sau cu un proiect de peisagistică în ecologic, care să-ți clarifice modul în care dorești să amenajezi un teren deja achiziționat.
____________________
