Strategii de introducere a altor tipuri de vegetație

Home » Servicii » Analiză fezabilitate » Strategii de introducere a altor tipuri de vegetație

Strategiile de introducere a altor tipuri de vegetație se referă la protejarea și ameliorarea ariilor sensibile naturale. Acestea vor ajuta la inițiativele de achiziție sau de planificare a sit-ului respectiv, deoarece este necesar ca propunerea acestora să asigure optimul de beneficii, atât pentru oameni, cât și pentru ecosistemul deja creat.

 

Problemele trebuie observate cât mai timpuriu pentru a putea fi gestionate și rezolvate cu succes. Printre beneficiile aduse de o astfel de inițiativă, trebuie luate în considerare: dezvoltarea și menținerea diversității care este necesară și pentru habitatul faunei sălbatice, contribuția la durabilitate și, desigur, la scară mare contribuie semnificativ la valorile culturale, de patrimoniu, dar și la cele legate de experiențele trăite în acea zonă. 

padure de foioase si pasune vazute din aer

Ce presupune aplicarea strategiilor de introducere a altor tipuri de vegetație?

Această practică este implementată în vederea unei strategii de viitor, prin buna gestionare și administrare a terenului, prin creșterea fertilității, strategii de conservare a solului, de ameliorare a calității aerului și a apei. Astfel, că se ia în considerare biodiversitatea vegetației și a altor criterii la nivel local, regional și global. 

Un ecosistem diversificat este unul care, structural vorbind, este format din varietăți de forme (dimensiuni, altitudini), iar la nivel de amenajare, este alcătuit dintr-un amalgam de specii de anumite vârste, habitusuri și aspecte avantajoase care vor creea o rețea de vegetație sănătoasă ce se vor susține reciproc. 

Aceste strategii trebuie să fie gândite minuțios pentru a nu influența negativ zonele naturale, ajutând la conservarea acestora. Totuși, speciile invazive trebuie să fie eliminate sau cel puțin controlate. Speciile de plante native sunt cele mai bune pentru a amenaja sit-ul, deoarece acestea sunt deja obișnuite cu condițiile din țara noastră și vor da randament mult mai bun decât în cazul altor specii. Diversitatea genetică, dar și adaptarea la microclimatele locale vor fi considerente studiate în obiectivele proiectului. 

În acest sens, în funcție de specificul zonei, se vor adapta 3 principii de revegetare:

Controlul eroziunii suprafețelor poate fi făcut prin materiale minerale, însă vegetația dă foarte bune rezultate în combinație sau nu cu aceste elemente. Prin rădăcinile lor adânci crează subteran o rețea de pânze care ajută ca solul să nu mai fie degradat în urma ploilor sau a altor condiții amenințătoare. Scurgerile la suprafață în cazul unor furtuni de ploaie nu mai sunt atât de mari în cazul unui teren acoperit cu vegetație. Pe lângă avantajul stopării sau controlului inundațiilor, această apă de ploaie nu mai poate să conducă atât de ușor cantitățile de sedimente și poluanți, vegetația funcționând ca o barieră. 

 

Strategiile de introducere a vegetației vizează și îmbunătățirea habitatului polenizator printr-o selecție de specii care ajută la hrănirea și reproducerea (uneori reprezintă și adăpost) unor varietăți de polenizatori. Totodată, alegerea speciilor de plante adecvate, ajută la îmbunătățirea prezenței păsărilor și a animalelor.

 

Nu în ultimul rând, obiectivele de introducere a vegetației au un rol esențial în experiențele omului, fie că este vorba de efectul vizual, fie de simțul olfactiv și tactil. Vegetația aleasă va determina decorul eșalonat al grădinii în fiecare anotimp al anului pentru încântare senzorială, pe lângă efectele implicite benefice asupra mediului.

eroziunea solului stopata de vegetatie
arbori si pasari
vegetatie si inundatie