Typha spp. sau papura este ușor de recunoscut după înălțimea sa de 1,5-3 m, port ascendent, frunzele sale lungi și amplasarea ei pe marginile mlaștinilor din zonele umede.
Deși este o plantă care crește spontan, aceasta poate aduce multe beneficii atunci când este folosită pentru iazuri. Ea poate servi drept adăpost păsărilor și unor organisme acvatice și semi-acvatice, mai ales peștilor pentru umbră.
Papura este folosită în fitoremediere (în special pentru captarea fosforului), filtrând scurgerile poluate ce conțin îngrășăminte și metale grele rezultate în urma agriculturii sau a unor prelucrări industriale. Cu ajutorul papurei se împiedică/întârzie ca acei poluanți să aibă efecte negative asupra mediului deoarece este folosită ca un sistem tampon, care preia nutrienții înainte de a avea ocazia să intre în apă și de a facilita apariția algelor.
Speciile de Typha sunt plante perene acvatice și au rizomi (tulpini subterane) care plasează planta în substrat. Un plus foarte mare este acela că planta fixează malurile datorită înmulțirii rapide prin rizomi, creând astfel un sistem de stabilizare, asemănător unei pânze. Inflorescența se află în vârful tulpinii și apare la sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie. Partea superioară conține florile mascule cu polen, iar în partea inferioară se află florile femele, unde se vor forma semințele; fiind foarte dese, deosebirea lor este dificilă. Conținutul de polen este foarte ridicat, favorizând atracția insectelor, în special a albinelor.
Papura este considerată plantă comestibilă. În primul rând, reprezintă sursa de hrană pentru animale, în special păsări. În gastronomie, se pot folosi rădăcinile, lăstarii tineri, bazele tulpinii, spicul, semințele și polenul. Unele dintre destinațiile finale ale acestei plante din punct de vedere culinar sunt siropurile rezultate din rizomii tocați și fierți sau făina prin prelucrarea rădăcinilor și semințelor uscate. Specia conține vitamina A, C, B1-6, dar și calciu, magneziu, zinc și fier.
Papura este folosită și pentru biocombustibil pentru foc sau pentru a face cărbune din tulpini și frunze, fiind foarte bogate în carbon, pentru fabricarea de hârtie, pălării, scaune, coșuri, dar servesc și ca umplutură pentru perne și pansamente. Unul dintre scopurile ei secundare și mai rar întâlnite este aceea de utilizare ca izolație.
Se consideră plantă invazivă datorită ritmului său de creștere rapid. Ea stochează zaharuri peste iarnă în rizomi; când se oprește din crescut/dezvoltat, depozitele de energie sunt complete. Rezervele de carbohidrați sunt mai scăzute la apariția inflorescențelor verzi (la jumătatea lunii iunie), iar acesta este un moment potrivit pentru tăierea tulpinilor deoarece reduce capacitatea de producere a semințelor viabile și previne și acumularea de rezerve în rizomi. Tulpinile se descompun lent, iar acestea se acumulează și umbresc alte plante producând condiții anaerobe.
Atunci când creșterea ei este controlată se realizează un echilibru sau o zonă de tranzit între ceea ce se întâmplă în habitatul umed și cel uscat, fiind o legătură vitală în proiectarea în sistem permacultural. Pe lângă avantajele ca specie naturală de filtrare biologică a apei și toate cele amintite mai sus, aceasta plantă versatilă este decorativă, fiind utilizată în amenajări peisagere în grădinile acvatice, dar și ca floare tăiată în aranjamente.
______________________
Te putem ajuta cu un studiu de fezabilitate, care să te îndrume în decizia de a cumpăra un teren anume, sau cu un proiect de peisagistică în ecologic, care să-ți clarifice modul în care dorești să amenajezi un teren deja achiziționat.
____________________
Stuful ce proprietăți are și ce aport?