Atunci când realizăm că vrem să ne mutăm la țară, o mulțime de gânduri încep să ne bântuie și să ne provoace. Una dintre primele și cele mai mari provocări este întrebarea cu ce?
O întrebare care este comună sau ar trebui sa fie comună pentru toată lumea, deoarece alegerea surselor de venit și a bugetelor, atunci când vrem să ne stabilim temporar sau definitiv în mediul rural, va determina șansele noastre de succes.
Și de ce vorbim despre șanse de succes când ne mutăm la țară? Pentru că sunt puține.
50% dintre românii care se mută la țară se întorc înapoi la oraș în mai puțin de 3 ani, pentru că ceva nu au prevăzut, ceva nu au calculat bine. Poate fi din motive economice, fiindcă au prevăzut un buget sau venituri care nu corespund cu realitatea. Poate fi din cauza disconfortului, pentru că nu au știut cum să gestioneze lipsa de confort sau nu au știut să creeze confortul de care aveau nevoie. Probabil că am găsi și alte motive care duc totuși la o concluzie clară: oamenii nu au cunoscut sau nu au planificat corespunzător acea mutare. Fie din lipsă de resurse, fie din cauza unui exces de încredere în propriile capacități sau din cauza opțiunilor limitate oferite de propriul plan.
Atunci când o persoană sau o familie se întoarce la oraș, o face cu coada între picioare, cu un doliu încărcat de mai multe pierderi. Atunci când ne mutăm de la oraș la țară, suntem obligați să lăsăm în urmă mai multe lucruri, ne vindem din proprietăți pentru a cumpăra altele în mediul rural, ne lăsăm serviciile sau afacerile ca să ne ocupăm de cele din noua locație, ne desprindem de mare parte din prieteni, colegi, familie. Toate acestea au un cost emoțional și economic pe care noi ne așteptăm să-l compensăm cu mutatul la țară. Însă, dacă nu reușim, toate acele pierderi sau solicitări de adaptare vor fi în zadar și ajungem să pierdem ceva mult mai greu de recuperat: speranța și încrederea.
După cum spuneam mai sus, motivele care ne fac să păstrăm mutatul la țară doar la nivel de tentativă, pot fi nenumărate, depinzând de natura fiecărui om sau grup de oameni la intersecția cu fiecare locație și circumstanțele aferente momentului în care fac mutarea. Acestea fiind zise, concluzionăm că nu există o rețetă a succesului și că scopul acestui articol este să conștientizăm că mutatul la țară nu este ușor.
Ca exercițiu, vă propun să abordăm la nivel teoretic cum poate deveni bugetul un motiv de eșec și să dezvoltăm un pic ideea, atât cât permite complexitatea și variabilitatea problemei.
Bugetul este un subiect care provoacă în general multe probleme și, de multe ori, este principalul inconvenient atunci când vrem să ne mutăm la țară.
Care este problema? Întotdeauna aceeași, banii nu ajung. Încă nu am întâlnit o inițiativă neorurală care să eșueze pentru că avea prea mulți bani.
Aici putem numi trei categorii de buget clare, care sunt investiția inițială, bugetul de reziliență până la implementarea completă și bugetul de întreținere ulterioară finalizării implementării.
Bugetul inițial
Prin buget inițial vom înțelege acel buget care ne va permite să achiziționăm tot ce avem nevoie pentru primii 3 ani. Va depinde de ce anume dorim să obținem din acel spațiu: doar o locuință, locuință și spații de lucru sau structuri pentru producție, vehicule, ustensile, utilaje etc.
Aici intră achiziția locuinței, echiparea ei cu ce avem nevoie pentru a ajunge la nivelul de confort dorit, termoizolații, hidroizolații, sisteme de încălzire/răcire, sisteme de gestiune a apelor (potabilă, menajeră, ape gri, pluviale), drumurile de acces, locurile de parcare, sistemele sanitare, mobilierul, sistemele electrice și de gaze, locuri de stocare a biomasei etc.
Dacă dorim să cultivăm plante sau să creștem animale pentru consumul propriu sau pentru a dezvolta o afacere, vom avea nevoie de efective de plante și/sau animale, structuri de protecție (garduri, grajduri, sere, solarii), accese, creșterea fertilității pământului în caz de nevoie, structuri pentru aprovizionarea și distribuirea apei (sisteme de irigații și adăpare), sisteme de stocare și magazii pentru scule și utilaje (depozite, silozuri, magazii) etc.
În cazul în care vrem să dezvoltăm o activitate economică care nu este agricultură/zootehnie, vom avea nevoie de tot ce cuprinde acea activitate. Fie că sunt servicii de cazare, mâncare, terapii, experiențe sau activități, va fi necesară achiziționarea multor elemente înainte de pornire.
Acesta este un buget de care trebuie să dispunem înainte de a ne muta în mediul rural, sau să ne asumăm în mod conștient lipsurile și/sau sacrificiile pe care va trebui să le avem și/sau să le facem.
Bugetul de reziliență
Bugetul de reziliență este cel care ne va permite să ne susținem din momentul începerii tranziției până la momentul în care totul devine sustenabil și productiv, de când se opresc sau se reduc veniturile obținute la oraș și până când cele din mediul rural le înlocuiesc sau completează pe celelalte.
Acest buget este tot unul pe care ar trebui să-l deținem înainte de a face mutarea, sau să fim conștienți de sacrificiul și efortul pe care ar trebui să le facem trăind fără aceste resurse tampon sau de amortizare.
Bugetul de întreținere
Acesta este bugetul la care se ajunge atunci când toate sunt puse la punct și este activă o formă de finanțare constantă care ne permite să trăim în mod consecvent la nivelul de trai dorit. Este un buget pe care îl vom crea în timp și depinde foarte mult de proiectul personal al fiecăruia, de resursele cu care pornește, de locul în care trăiește, de aptitudini etc.
Dacă toate sunt planificate corespunzător, ar trebui să putem ajunge la acest nivel în doi sau trei ani.
Să ținem cont că, așa, ca regulă generală și după profilul obișnuit al neoruraului este mai ușor să obținem resurse economice la oraș decât la țară.
Ce se întâmplă atunci când nu dimensionăm corect aceste bugete?
Când nu dimensionăm corect bugetul inițial, pornim cu lipsuri și avem tendința de a acoperi aceste lipsuri cu bugetul de reziliență și/sau bugetul de întreținere. Acest lucru duce la un stres bugetar care se va adăuga la celelalte tipuri de stres pe care le vom avea din cauza mutării propriu-zise (lipsa de viață socială, lipsa de oferte de agrement, conflicte din cauza codurilor culturale, probleme cu animale sălbatice sau domestice sălbăticite etc.).
Stresul bugetar ne poate limita în multe aspecte ale vieții noastre. Dacă nu putem achiziționa autovehicule, rămânem prea izolați, dacă nu putem implementa sistemul de încălzire sau achiziționa combustibilul pentru acesta, nu ne putem încălzi, dacă nu putem achiziționa nutrețuri pentru animale, nu le mai putem păstra etc.
Fără bugetul de reziliență vom trece direct de la cel inițial la cel de întreținere, ceea ce poate complica foarte mult procesul. Probabil că va fi nevoie să schimbăm total planul inițial, sau nu vom mai putea implementa ceea ce vrem în termenii și condițiile dorite, sau va trebui să ne angajăm în mediul rural în alte condiții și la alt nivel salarial față de ce suntem obișnuiți.
Dacă nu putem ajunge la un buget de întreținere, dacă aspirațiile noastre nu se împlinesc, ne vom simți frustrați și asta nu va ajuta cu nimic la traiul în acel mediu.
Bugetele incomplete sau care nu sunt bine definite, sunt probabil motivul principal pentru renunțarea la traiul rural și revenirea la cel urban. Valoarea bugetului, timpii de implementare a proiectelor sau timpii de stabilizare a veniturilor, sunt toate variabile legate de buget care se învârtesc în jurul unui element pe care îl au în comun: excesul de încredere.
De ce nu calculăm bine bugetele?
Nu calculăm bine bugetele fiindcă ne lăsăm conduși de sentimente, indiferent cât de absurd poate suna, acesta este motivul.
Mutatul la țară, care este în sine o chestiune tehnică, de sănătate, de valori, de sustenabilitate și o investiție de viitor, îl transformăm mental într-o scăpare din mediul ostil de la oraș, îl interpretăm idilic, ca o renaștere, în care vom evita tot ceea ce provoacă neplăcere în viața noastră. Ajungem la concluzia că vrem să ne mutăm la țară din motive de saturare, pentru că nu mai suportăm orașele și începe să ne deranjeze tot ceea ce ele cuprind și reprezintă. Odată ajunși la concluzia că vom face această mutare, începem să simțim acea presiune care nu ne lasă liniștiți atunci când plecăm undeva, când ne mutăm în altă casă, gândurile tale sunt deja la casa nouă și nu mai ai energie pentru casa în care stai. La fel se întâmplă și cu serviciul, în momentul în care știi ca vei pleca de la un job și vei merge la altul, nu mai depui energie și efort pentru cel în care ești. Asta se întâmplă și cu mutatul la țară.
În momentul în care ești sigur că te vei muta, doar doua lucruri te opresc: să ai unde și să ai cu ce. Să ai cu ce este ceva subiectiv, pentru că în mintea noastră definim bugete bazându-ne pe acea imagine idilică pe care ne-am creat-o. Și fiindcă joburile noastre sunt ceea ce ne transformă în sclavi și simțim că mediul rural înseamnă libertate, tindem să credem că acolo vom avea nevoie de bugete foarte mici, atât pentru implementări cât și pentru întreținere. Iar asta nu este adevărat.
Bugetele nu vor fi foarte diferite față de cele de la oraș. Într-adevăr, putem cumpăra anumite alimente, de o calitate superioară, sau putem plăti manopere la un preț mai mic, dar sunt alte aspecte care ne vor face să scoatem mai mulți bani din buzunar.
Al doilea motiv care ne face să dimensionăm greșit bugetele, este că banii sunt expresia timpului. Noi suntem plătiți pentru închirierea timpului nostru și știm că dacă gândim bugete mari pentru mutare, va trebui să așteptăm mult timp până vom putea face asta. Și am văzut în punctul anterior că atunci când suntem siguri că ne mutăm, nu mai avem răbdare.
Cum dimensionăm corect bugetele?
Aceasta este o parere pur subiectiva, care pornește din experiența mea personală, observând, văzând și simțind necorelarea bugetelor cu realitatea în proiectele personale și în proiectele văzute în România. Eu consider că bugetele trebuie exprimate în bani și în timp și că trebuie dublate. Sau să ne asumăm tot ceea ce presupune pornirea la drum cu un buget necorespunzător.
Ce se întâmplă dacă știm că nu ne ajunge bugetul?
Nimic. Nu se întâmplă nimic, dacă suntem conștienți de lipsurile și sacrificiile care ne așteaptă și de faptul că va trebui să modificăm modul în care trăim, modul în care producem și consumăm și dacă suntem conștienți de modul în care acceptăm acest lucru.
Ce se întâmplă dacă nu știm că nu ne ajunge bugetul?
Dezvoltăm stres economic, facem ca tot proiectul să se clatine din temelii și ajungem de cele mai multe ori la eșec. Eșec însemnând fie reîntoarcerea la oraș, fie despărțiri în familie, fie rămânerea în mediul rural dar cu senzație de nereușită.
Indiferent de proiectul pe care îl aveți, ce anume vreți să faceți, care sunt posibilitățile de a produce bani la oraș sau la țară sau ce economii aveți acumulate, țineți cont că o bugetare necorespunzătoare ar putea transforma visurile voastre în coșmaruri.
Prin urmare, priviți visurile voastre prin ochii unui manager de proiect, cu atenție specială la bugetare, cereți ajutor profesionist de fiecare dată când simțiți nevoia și este posibil, pentru a crește cât mai mult șansa și rata de succes a visului vostru.
______________________
Te putem ajuta cu un studiu de fezabilitate, care să te îndrume în decizia de a cumpăra un teren anume, sau cu un proiect de peisagistică în ecologic, care să-ți clarifice modul în care dorești să amenajezi un teren deja achiziționat.
____________________
