Piese desenate

Prezentare conceptuală: propuneri cu soluții preliminare și intenții pentru designIntrând în partea de proiect propriu-zis, avem mai multe etape prin care trece o formă de amenajare a grădinii până la rezultatul final. O primă etapă o reprezintă prezentarea conceptuală unde vom oferi diverse propuneri preliminare de amenajare a grădinii.

În această etapă se vor realiza schițe de mână sau digitale pentru a ne forma o idee referitoare la mărimea și disponibilitatea terenului. Planurile vor conține o zonificare generală, astfel stabilindu-se spațiile majore ale grădinii (grădina de legume, grădina casei, grădina iazului etc).

Urmează apoi o zonificare detaliată , integrând toate structurile și dorințele exprimate ale beneficiarilor. Spațiul se împarte în subzone, fiecare definind un anumit scop.

Schițele vor conține și detalii funcționale referitoare la acces, dar și la circulațiile interne. Acestea sunt reprezentate de împărțirea traseului în drumul principal și trama acestuia, dar și de circulațiile interne ce se marchează doar pe plan, reprezentând zonele libere de legătură între funcțiunile grădinii. Acum se vor propune și materialele utilizate pentru aceste circulații pentru a stabilii unele detalii.

La final, se va amplasa distribuția vegetației în funcție de scopul său, neintrând în detalii de gen și specie, ci mai degrabă se va urmări forma rezultată și compozițiile legate de habitusul plantelor (vegetație pentru protecție împotriva vântului, garduri vii, pergole etc.)

Toate acestea se vor prezenta beneficiarului, pe parcursul a mai multor ședințe pentru a ajunge la un concept final sistematic, funcțional și cu efect decorativ pozitiv.

Schița conceptului final conține toate ideile scrise și discutate în prealabil în etapa de concept, rezultând o singură planșă, care se formează din zonificare și schema funcțională. 

Prin amenajarea spațiilor, se determină o ambianță naturală, care nu se dispensează de estetică. Prin liniile sigure ale creionului rezultate în urma procesului creativ, se va face o idee legată de trama organizării generale, accesibilitatea cadrelor, creațiile arhitecturale, comoditatea traseului etc.

Cunoscându-se rolurile multilaterale ale tuturor elementelor în constituirea ambianței, se vor contura strategiile de integrare a sistematizării reliefului, întregului teren.

Compatibilitatea funcțiunilor proiectate se va evidenția în această etapă, unde lucrurile vor fi îndeajuns de clare ca poziție, răspunzând cât mai bine scopurilor ce vor integra armonios activitățile umane.

Viziunea exclusivistă 2D nu oferă de fiecare dată o viziune clară asupra proiectului, astfel că sunt necesare uneori și desenele de perspectivă care realizează calitatea redării conceptului mult mai evidentă. 

Integrarea aspectelor de ordin funcțional se va putea vizualiza mai bine în cadrul vizualizărilor 3D. Echilibrul dintre acest aspect și estetică va fi redat ori în linii desenate prin creion, ori prin conturarea mai evidentă într-un program de proiectare 3D.

Relevanța unor schițe de acest gen pornește de la premisa înțelegerii mai ușoare a planurilor 2D, uneori fiind mai dificil să reușim să redăm frumusețea spațiului fără verticalitate și fără raport la scara umană din perspective la nivelul ochiului.

Atunci când beneficiarii grădinii vor să și locuiască acel spațiu, nu doar să servească pentru contemplare, rolul schemelor funcționale este de la sine înțeles unul necesar.

Întregul cadru va fi împărțit în subzone, iar legătura dintre ele va fi asigurată de existența traseelor, uneori doar marcate, nu delimitate propriu-zis pentru a asigura un flux organic.

Fiecare sector se va integra în toată structura precum o poieniță în dumbravă. Singur, are un rol individual, însă împreună determină conceperea întregului și se conturează forma generală a proiectului. 

De pildă, locul grădinii de legume se va delimita de celelalte spații prin proiectarea ei într-o zonă luminoasă, ce beneficiază de îmbrățișarea soarelui, dar care prin forma sau elementele din care este creată, determină o colaborare armonioasă cu locurile din jurul său (grădina casei, grădina iazului etc.)

Totodată, se vor cota în parte referințele la detaliile tehnice, pentru a se asigura că grădina se poate construi în siguranță, beneficiază de intimitatea cerută, respectă normele de construcții și oricare alte nevoi ce urmează a fi satisfăcute în cadrul proiectului.

În acest moment, toate detaliile sunt puse la punct și stabilite, iar planul de ambianță general va rezulta dintr-o vedere aeriană a spațiului creat de proiectanți. Aici se vor putea surprinde cadrele de vegetație și cum locurile minerale completează benefic, nu împotriva naturii.

Desigur că acest plan de ambianță nu va fi capabil să reliefeze întreaga complexitate și formă a proiectului și se vor scoate și anumite poze de perspective din zonele cele mai importante. De aici ne vom putea forma o idee referitoare la stările transmise de cadrele proiectate. Vom surprinde grădina din câteva puncte cheie și se vor indica punctele de perspectivă cele mai valoroase. 

Grădina poate fi privită din orice zonă a sa, însă în acest capitol se dorește să se evidențieze atmosfera creată ce poate fi privită de exemplu din foișor, din living sau dintr-o băncuță așezată lângă un arbore parfumat.

Elementele construite specifice vin în completarea esteticii peisajului. Acestea au rolul de a răspunde necesităților funcționale. De la structurile utilitare specifice zonelor gri, până la cele decorative, ornamentale, cum ar fi pergolele sau alte elemente, toate au nevoie de detalii tehnice pentru a știi pașii specifici.

Acestea vor conține notații, precum materialele din care sunt făcute și cote referitoare la dimensiunile materialelor. 

Notațiile vor fi lizibile pentru a se înțelege atât ideea de ansamblu a structurii, cât și construcția efectivă a sa.

Astfel de detalii specifice se vor face acolo unde se necesită o detaliere mai precisă pentru punerea în execuție a lor.

Iluminarea grădinii are în vedere asigurarea unui rol funcțional esențial și anume, crearea unui privilegiu de vizitare a grădinii când lumina naturală nu mai este suficientă, iar aceasta ne asigură un grad de securitate mult mai ridicat.

În general, recomandăm folosirea sistemelor de iluminat solare, deoarece costurile sunt relativ scăzute, iar capacitatea lor este una remarcabilă pentru crearea unei ambianțe plăcute, vizând subtil siluetele arborilor și habitusul sensibil al florilor plăpânde. Format din straturi succesive de umbre și lumini, produce un efect estetic deosebit, înfrumusețând grădina cu efecte și jocuri fascinante, care încântă vizual. 

Sistemul este gândit astfel încât orientarea lui să scoată și să pună în evidență detalii deosebite, decorând și subliniind rezultatele surprinzătoare ale conceptului de proiectare. Se semnalizează astfel rutele, valorificând volumele și obiectele folosite în grădină. Lumina nu este una foarte puternică, aducând un plus de naturalețe și completând perfect cadrul organic format din vegetație înaltă și flori și ierburi decorative. 

Amplasarea sistemului de iluminat creează un joc al diferitelor nuanțe luminoase, distribuit fiind în diverse unghiuri pentru a nu încărca nefolositor și a creea o zonă total în lumină plină. Iluminatul este concentrat îndeosebi pe zone particulare, lăsând celelalte zone într-o lumină difuză, filtrată, astfel formându-se un ritm contrastant și diversitate. 

Iluminatul este discret, redus, răspunzând foarte mult rolului de funcționalitate, pentru a evita stresul creat de prelungirea perioadei naturale de lumină prin aceste metode de iluminare artificială, stres la care sunt supuși și oamenii, nu doar flora și fauna grădinii.

Pentru irigarea grădinilor se vor utiliza sursele posibile, cum ar fi: rețeaua de alimentare cu apă a localității, lacuri, râuri, izvoare, fântâni etc. Calitatea apei determină în mod direct viața plantelor, îndeosebi referitor la substanțele poluante. 

Apa lacurilor și a râurilor este mai caldă. Apa lacurilor este mai săracă în oxigen, iar cea a râurilor mult mai bogată. De asemenea, apa izvoarelor este rece și puțin aerată, uneori putând avea exces de calcar. 

Dacă se optează pentru realizarea unui plan de irigații, se vor lua în considerare diferitele sisteme de irigare. Traseul conductelor se va stabili în legătură directă cu planul de amenajare, respectiv plantare, pentru a satisface necesitățile de udare. În general, se va porni de la traseul aleilor, care va fi cel principal, iar mai apoi se vor extinde traseele secundare.

Se va ține cont de cerințele instalării sistemului de irigat, pentru a se acoperi întreaga suprafață. Trebuie menționat faptul că un plan de irigații realizat în această etapă va fi mai facil, deoarece în cazul unei instalări ulterioare, trebuie să se țină cont de poziția arborilor și a arbuștilor (obstacolelor vegetale), dar și a elementelor minerale aflate pe sit.

Acest plan va conține în detaliu grădina utilitară, la o scară mai mare pentru a se putea observa forma straturilor și poziția lor în cadrul grădinii. 

Alături de acest plan se vor folosi fișele legumelor și fișele cu asocieri benefice, dar și distanțele recomandate între rânduri și între plante pe rând. Astfel, în funcție de preferințele alimentare și cantitățile dorite, se vor putea face combinații nenumărate de plante în straturile special destinate acestora.

Specificând suprafața și perimetrul straturilor, restul revine la decizia clientului de folosire a lor, aducând în discuție nevoia de un anumit fel de aliment, în detrimentul altuia. Calculând distanțele și necesitățile, din fișele respective se vor putea alege companionii potriviți. Din planul grădinii utilitare se poate studia orientarea straturilor pentru a vizualiza mai clar alternanța dintre habitusurile plantelor ce vor urma să fie amplasate.